Cristian Tudor Popescu - articol din 26 mai 2010

Despre cum se aseamana Basescu cu Ceausescu...

Iata articolul de pe Gandul.info :

Dacă ar fi fost numai foamea, deşi învăţasem bine ce înseamnă să mănânci ceai cu ce ai, n-aş fi ieşit în stradă în decembrie '89. Dacă ar fi fost numai frigul, l-aş fi îndurat în continuare. În întuneric pot sta ore în şir. Ceea ce m-a scos din minţi a fost imaginea perpetuă a lui Ceauşescu vorbind pe ecranul televizorului alb-negru Temp 6 al maică-mii. De mult nu mai auzeam ce spune. Ascultam doar hârâitul vocii, ca pe un mârâit de animal.

La fel mi s-a întâmplat marţi noaptea cu Traian Băsescu. Minute în şir n-am perceput niciun cuvânt - nu-i vedeam decât rânjetul de deschidere al discursului şi nu-i auzeam decât vocea, ironică, cinică, ameninţătoare, inventând în fiecare clipă justificări pentru mizeria şi frica din ţară. M-am cuplat brusc când l-am auzit spunând: "Eu nu am ce să pierd". Acum sunt calm şi pot să analizez propoziţia asta, atunci, pe loc, cred că am înjurat înspăimântător. Deci, dl. preşedinte al tuturor românilor nu are ce pierde. Corect. E plantat la Cotroceni până în 2014. Progeniturii sale EBA nu i se va tăia 25% din fondul pentru cosmetice şi pantofi. Cealaltă e bine aranjată din "vânzări anterioare". Ceva îmi spune că Elena Udrea nu va ajunge să-şi câştige existenţa tricotând sau dând cu mopul. Şi atunci, ce să piardă dl. preşedinte? Că România ar putea ajunge un haos violent, în care să fie devastate magazine, bănci, administraţii financiare, în care oamenii să-şi dea în cap unii altora pentru o bucată de pâine, ce-l priveşte pe dl. Băsescu? (Aici, dl. preşedinte ar replica, probabil, numindu-mă din nou "propovăduitor al Apocalipsei", ca astă-toamnă înainte de vot, când zicea că România n-are treabă cu criza.) Ori acceptaţi să strângeţi cureaua până la leşin, ori, dacă nu, o să fie şi mai rău. Alegerea dumneavoastră. Eu n-am ce pierde.

( ... )

"Trebuie să înţelegem că nu mai (s.m.) merge cu minciuna", mai spune dl. preşedinte. Deci, până acum a mers. Oare de ce? Este exact tipul de frază pe care a rostit-o Ion Iliescu periodic, ani în şir, ca să dea impresia că muştruluieşte baronii PSD: "Aşa nu mai merge, tovarăşi".

Şi ce se va întâmpla dacă "există o opoziţie insuportabilă, o presiune socială insuportabilă"? "Sigur că nimeni nu poate deveni duşmanul propriului popor. Şi nu avem decât să nu realizăm cele ce ne-am angajat". Deci, dl. preşedinte e gata să renunţe la tăierile de cheltuieli, să împingă România în mod conştient pe un drum şi mai rău, dar că guvernul Boc ar trebui să plece nici nu concepe. Ca să nu mai vorbim de propria-i demisie. Spre deosebire de sutele de mii de români cărora nu le va mai rămâne decât să se uite noaptea la televizor, dl. preşedinte nu va ajunge şomer, deşi d-sa anunţă că "am toată noaptea la dispoziţie".

Nu-mi mai rămâne să spun decât că nici eu nu am nimic de pierdut. Dacă n-o să mai ambani de benzină pentru Dacie, o să merg cu metroul sau pe jos. Dacă n-o să mai pot plăti ca să joc tenis, o să alerg prin parc. Dacă n-o să-mi mai pot cumpăra dvd-uri, o să mă duc, ca pe vremuri, la Cinematecă. Sunt gata să trăiesc din nou la nivelul de viaţă pe care îl aveam în 1989, nu mi-am pierdut antrenamentul. Cu o singură condiţie, aceeaşi care îmi intrase în cap şi pe atunci, când mă uitam la televizor.

Mugur Isarescu si vreo 20 de oameni de afaceri

Guvernatorul Mugur Isărescu le-a explicat oamenilor de afaceri de ce e bine ca băncile să fie prudente când acordă credite. Argumentul folosit: bancherii le pot pierde chiar banii de înmormântare păstraţi în depozitele băncilor 

Bancherii continuă să fie zgârciţi cu românii când vine vorba de împrumuturi iar de câteva luni, creditarea bate pasul pe loc. Prudenţa băncilor este însă de înţeles: o spune însuşi Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, care până de curând era supărat pe bancherii care ţineau sus dobânzile la credite. El a evocat ieri la sediul BNR o discuţie purtată în urmă cu câteva luni cu ocazia unui seminar desfăşurat undeva în provincie, care a reunit "vreo doi-trei bancheri şi vreo 20 de oameni de afaceri".

O întâlnire oarecum tensionată, mai ales că oamenii de afaceri "tăbărâseră pe bancheri". Guvernatorul a sărit în apărarea părţii aflate în minoritate numerică şi a încercat să explice mediului de afaceri de ce băncile nu sunt generoase cu cei care solicită credite. "Văzând eu că s-a dezechilibrat dezbaterea, am încercat să explic acest lucru simplu: «Domn'e, dar totuşi bancherul riscă foarte mult, şi oamenii de afaceri riscă, lucrăm cu viitorul. Dacă am şti ce se întâmplă în viitor, ar fi o plictiseală viaţa noastră»", a spus Isărescu. Fără rezultat, însă. Guvernatorul a continuat cu argumentele şi a încercat să-i convingă pe oamenii de afaceri despre modul în care funcţionează relaţia de business între bancher şi omul de afaceri. "Vorbeam, de muncă, productivitate, inovaţie. În momentul în care ţineam această diatribă, văzând că nu se înţelege, spun: «Dânşii riscă banii dumneavoastră»; «Care banii noştri? Păi noi nu avem bani la bancă», zic vreo doi; «Haideţi, domn'e, nici bani de înmormântare nu aveţi la bancă?»", relatează guvernatorul discuţia de la seminarul de acum câteva luni. "Bineînţeles că mai toţi avem depozite la bancă", adaugă Isărescu.

Cristian Tudor Popescu - din cartea " Luxul mortii "

La film

Cand vad un film pe DVD noaptea, in singuratatea barlogului meu, nu se cheama ca ma duc la film. Si daca as avea home cinema cat peretele, nu un televizor obisnuit, si daca mai sunt cu doua-trei persoane, ceea ce se intampla foarte rar, tot n-am fost la film.

Acum un mileniu, la film era pentru mine cinema Gloria din Balta Alba. In seara de 21 Decembrie 1989, in Piata Universitatii, cand ma alaturam cu o bucurie pura pana la oligofrenie strigatului “ Jos Ceausescu! “, am simtit ca mai traisem asa ceva – in cinemaul de cartier construit in anii puterii populare si ai copilariei mele. Acolo vedeam filmele cu Winnetou, indianul cel curajos, frumos si drept jucat de frantuzul Pierre Brice. Mai vedeam si alte filme, dar cele cu Winnetou si Old Shatterhand au ocupat, cu trecerea timpului, acel spatiu al memoriei mele. In fiecare film din trilogia Winnetou, spre sfarsit, exista un moment extraordinar, cand imi dadeau lacrimile. Albii criminali impreuna cu pieile-rosii dezorientate politic cu ajutorul apei de foc erau pe cale sa-si faca lucrarea ticaloasa. Old Shatterhand ( am fost uluit sa-l vad pe Lex Barker in rolul citadinului betiv din “ La Dolce Vita “) era legat la stalp si i se infingeau tomahawkuri pe langa teasta. Fata alba, prizoniera si ea, se zbatea. Sala se umplea de aerul raului si al revoltei. Si atunci, taietura de montaj, dintr-odata apasii cei buni rupeau panoramic preria in copitele cailor, veneau in ajutor cat era de lat ecranul cinemaului Gloria, in frunte cu Winnetou si seful cel batran gatit cu toate penele. Lumea din sala era de toata mana – tiganusi, smecheri, baieti mai spalatei veniti cu fata la pupat, pensionari, caftangii cu cazier, functionari grasuti cu consoarta si odraslele. Si toata lumea asta izbucnea spontan in aplauze, urale si fluieraturi. Nu aplaudau calitatea filmului sau jocul actorilor, ca intr-o seara la Cannes, aplaudau, fara sa-i indemne nici un secretar de partid, triumful binelui macar pe panza.

Asa era lumea, pestrita, si la Revolutie, in noaptea aceea, nu vreo ceata de cavaleri fara teama si prihana – ii tin bine minte pe puradei si pe punkisti, pe batranul care alerga cu pumnul strans spre baricada. Dar toata adunarea striga intr-un glas: “ Cine-i mic si da din mana/ Si-are patru la romana” si aplauda. Ca la cinema.

  

cele mai ciudate stadioane din lume

http://www.incont.ro/imobiliare/top-10-cele-mai-ciudate-stadioane-din-lume.html „Pastrati vatra gandurilor voastre curata, astfel aduceti pace si sunteti fericiti!" ABD-RU-SHIN.

Cum a fost in cutremurul din Haiti

http://www.realitatea.net/cutremurul-din-haiti-a-fost-inregistrat-de-camere-de-supraveghere--vezi-video_712706.html „Pastrati vatra gandurilor voastre curata, astfel aduceti pace si sunteti fericiti!" ABD-RU-SHIN.

Teo Trandafir interviu

•Practic, râsul ăsta a fost ceea ce v-a ţinut în viaţă şi în relaţia voastră. A şi acoperit multe lucruri pe care nu le ştiaţi unul despre celălalt.


Pentru început, da. După aceea am început să ne cunoaştem şi nu neapărat că n-am mai râs, dar aveam atâtea lucruri de vorbit, că, practic, nu mai aveam timp să râdem. Am înţeles relaţia între doi prieteni. De fapt, Mircea este singurul meu prieten adevărat. Eu, când spun prieten, îmi apare mecla lui pocită. Pe mine, Mir­cea m-a învăţat cele mai proaste lucruri din viaţa mea. Şi cele mai incorecte.





•Sexul?

Nu!





•Fumatul?

Mai rău!





•Băutura, drogurile?

Nu fumează, nu bea. Nicioadată să nu trădezi un prieten! Niciodată să nu-l bârfeşti, niciodată să nu iasă dintre voi doi ce s-a-ntâmplat, prietenul e cel mai important, întâi el şi după aia tu! Dacă la 2 noaptea te trezeşte şi spune că vrea un pahar cu apă, că îi e lene să se ducă în partea ailaltă să-l ia, tu te duci şi i-l aduci! Nu pui întrebări niciodată!
 
Tot interviul lui Tuca  cu Teo Trandafir:
http://www.jurnalul.ro/stire-interviu/teo-intre-mine-si-mircea-badea-a-fost-o-flama-atat-de-tare-140596.html