Iata articolul de pe Gandul.info :
Dacă ar fi fost numai foamea, deşi învăţasem bine ce înseamnă să mănânci ceai cu ce ai, n-aş fi ieşit în stradă în decembrie '89. Dacă ar fi fost numai frigul, l-aş fi îndurat în continuare. În întuneric pot sta ore în şir. Ceea ce m-a scos din minţi a fost imaginea perpetuă a lui Ceauşescu vorbind pe ecranul televizorului alb-negru Temp 6 al maică-mii. De mult nu mai auzeam ce spune. Ascultam doar hârâitul vocii, ca pe un mârâit de animal.
La fel mi s-a întâmplat marţi noaptea cu Traian Băsescu. Minute în şir n-am perceput niciun cuvânt - nu-i vedeam decât rânjetul de deschidere al discursului şi nu-i auzeam decât vocea, ironică, cinică, ameninţătoare, inventând în fiecare clipă justificări pentru mizeria şi frica din ţară. M-am cuplat brusc când l-am auzit spunând: "Eu nu am ce să pierd". Acum sunt calm şi pot să analizez propoziţia asta, atunci, pe loc, cred că am înjurat înspăimântător. Deci, dl. preşedinte al tuturor românilor nu are ce pierde. Corect. E plantat la Cotroceni până în 2014. Progeniturii sale EBA nu i se va tăia 25% din fondul pentru cosmetice şi pantofi. Cealaltă e bine aranjată din "vânzări anterioare". Ceva îmi spune că Elena Udrea nu va ajunge să-şi câştige existenţa tricotând sau dând cu mopul. Şi atunci, ce să piardă dl. preşedinte? Că România ar putea ajunge un haos violent, în care să fie devastate magazine, bănci, administraţii financiare, în care oamenii să-şi dea în cap unii altora pentru o bucată de pâine, ce-l priveşte pe dl. Băsescu? (Aici, dl. preşedinte ar replica, probabil, numindu-mă din nou "propovăduitor al Apocalipsei", ca astă-toamnă înainte de vot, când zicea că România n-are treabă cu criza.) Ori acceptaţi să strângeţi cureaua până la leşin, ori, dacă nu, o să fie şi mai rău. Alegerea dumneavoastră. Eu n-am ce pierde.
( ... )
"Trebuie să înţelegem că nu mai (s.m.) merge cu minciuna", mai spune dl. preşedinte. Deci, până acum a mers. Oare de ce? Este exact tipul de frază pe care a rostit-o Ion Iliescu periodic, ani în şir, ca să dea impresia că muştruluieşte baronii PSD: "Aşa nu mai merge, tovarăşi".
Şi ce se va întâmpla dacă "există o opoziţie insuportabilă, o presiune socială insuportabilă"? "Sigur că nimeni nu poate deveni duşmanul propriului popor. Şi nu avem decât să nu realizăm cele ce ne-am angajat". Deci, dl. preşedinte e gata să renunţe la tăierile de cheltuieli, să împingă România în mod conştient pe un drum şi mai rău, dar că guvernul Boc ar trebui să plece nici nu concepe. Ca să nu mai vorbim de propria-i demisie. Spre deosebire de sutele de mii de români cărora nu le va mai rămâne decât să se uite noaptea la televizor, dl. preşedinte nu va ajunge şomer, deşi d-sa anunţă că "am toată noaptea la dispoziţie".
Nu-mi mai rămâne să spun decât că nici eu nu am nimic de pierdut. Dacă n-o să mai ambani de benzină pentru Dacie, o să merg cu metroul sau pe jos. Dacă n-o să mai pot plăti ca să joc tenis, o să alerg prin parc. Dacă n-o să-mi mai pot cumpăra dvd-uri, o să mă duc, ca pe vremuri, la Cinematecă. Sunt gata să trăiesc din nou la nivelul de viaţă pe care îl aveam în 1989, nu mi-am pierdut antrenamentul. Cu o singură condiţie, aceeaşi care îmi intrase în cap şi pe atunci, când mă uitam la televizor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu